ISTORIC AL LUMANARILOR

Acest mini ghid nu are ca scop promovarea lumanarilor Bolsius - care se recomanda singure prin calitatea lor - ci descrie in cuvinte simple, ce inseamna lumanarile, cum se produc, ce inseamna calitatea lor si incearca sa va dea cateva sfaturi utile.

1. MATERII PRIME

Pentru confectionarea lumanarilor se folosesc diverse tipuri de "ceara". Cel mai comun component este parafina. Un procent mic de lumanari folosesc stearina, ceara de albine, sau un amestec din cele de mai sus. De asemenea, in compozitie, se folosesc uleiuri vegetale, uleiuri si grasimi animale. Acestea sunt adaugate, fie pentru a putea prelucra mai bine amestecul, sau pentru o mai buna si "mai curata" utilizare a produsului finit.

a). Parafina este un amestec de hidrocarburi derivate din rafinarea petrolului brut. A fost folosita pentru prima data intre anii 1830 - 1840. Din prelucrarea petrolului rezulta o serie de produse, printre care si un fel de "ceara". Aceasta, printr-un proces ce contine cativa pasi - rafinare, filtrare, curatire, etc., devine ceea ce numim parafina. Parafina astfel obtinuta este neotravitoare, perfect alba si practic fara miros. Multi asa-zisi producatori folosesc reziduuri neprelucrate suficient (pentru a pastra pretul de cost cat mai jos), razultand lumanari cu miros specific de petrol, care degaja cantitati substantiale de toxine si fum. Ele pot fi usor reperate din cauza mirosului si moliciunii la apasare (senzatie de spuma). Marii producatori de lumanari de calitate, colaboreaza cu rafinariile pentru a obtine parafine care sa se preteze cat mai bine fabricarii lumanarilor, avand in vedere protejarea (sanatatea) consumatorului final si a mediului.

b). In 1825, chimistii francezi Gay Lussac si Chevreul au reusit sa obtina acidul stearic din grasime animala. Acest acid deriva din uleiuri si grasimi naturale. Lumanarile ce au la baza acesti componenti, ard cu o flacara mai stabila si mai luminoasa, fara sa degaje toxine. Din aceasta cauza, multe lumanari (inclusiv lumanarile turnate) sunt numite composite si au la baza un amestec de parafina si stearina.

c). Fitilul are o influenta deosebita in proprietatile de functionare a lumanarii. Daca lumanarea arde sau nu, depinde in mare masura de calitatea si compozitia fitilului. Acesta este procesat inaintea fabricarii si influenteaza felul de ardere (stabilitatea flacarii), reziduul din ardere (carbunele ce se formeaza pe el in timpul arderii) si stigerea lumanarii (degajarea fumului neplacut la stingerea lumanarii). De asemenea, fitilul (compozitia si grosimea) determina timpul de ardere, daca lumanarea curge sau nu si cantitatea de fum (CO2) emanata in timpul arderii si la stingerea lumanarii. NU exista lumanari care nu scot fum.

d). Colorantii care se folosesc astazi in procesul de productie, depind in mare masura de trend si moda. Se folosesc metode de colorare exterioara, sau colorare a amestecului de parafine. Colorarea exterioara are la baza mai ales pigmenti organici.

e). Lacurile se folosesc pentru a adauga stralucire produsului finit, acesta fiind influentat permanent de tendintele modei. Pentru pastrarea culorii si lacului intacte pana la folosirea finala, lumanarile tratate astfel sunt ambalate individual. In ultimul timp, pentru vopsire si lacuire - la lumanarile deosebite - se foloseste mana de lucru a muncitorilor calificati.